Procesul de forjare îmbunătățește stabilitatea termică a materialului prin rafinarea structurii cerealelor, ceea ce ajută la prevenirea degradării termice și menținerea rezistenței mecanice la temperaturi ridicate. Când este expus la căldură, Bare materiale falsificate Fabricate din aliaje precum oțelurile de scule, oțelurile inoxidabile și aliajele pe bază de nichel sunt mai bine echipate pentru a rezista la tensiuni termice. Aceste materiale își pot păstra puterea și duritatea chiar și la temperaturi ridicate, ceea ce le face ideale pentru industrii precum aerospațial, producția de energie și fabricarea auto. Rezistența la temperatură ridicată a acestor materiale poate fi îmbunătățită în continuare prin supunerea barelor forjate la tratamente termice, cum ar fi stingerea și temperarea. Aceste tratamente termice modifică microstructura materialului, crescând rezistența acestuia la ciclismul termic și asigurându -se că nu își pierde forma sau proprietățile mecanice în timpul expunerii prelungite la temperaturi ridicate.
Capacitatea barelor materiale falsificate de a rezista la medii de înaltă presiune este atribuită în mare măsură structurii dense și uniforme obținute prin procesul de forjare. Spre deosebire de materialele turnate sau extrudate, care pot avea goluri sau defecte interne care pot compromite performanța lor sub presiune, barele forjate prezintă o integritate structurală superioară. Acest lucru este esențial în special în aplicațiile precum vasele sub presiune, sistemele hidraulice și utilajele grele, unde materialele sunt supuse forțelor de compresiune extremă. Procesul de forjare în sine reduce probabilitatea eșecului material cauzat de tensiuni interne, deoarece se asigură că fluxul de cereale este aliniat pentru a oferi o rezistență optimă. În aplicațiile de înaltă presiune, barele de materiale falsificate sunt mai puțin susceptibile să experimenteze probleme precum fractura, eșecul oboselii sau deformarea fluajului, care sunt frecvente în materiale mai puțin robuste.
Rezistența la coroziune este un factor critic în selectarea materialelor pentru medii dure. Barele de materiale forjate pot fi produse folosind aliaje care sunt foarte rezistente la coroziune, cum ar fi oțelul inoxidabil, aliajele de nichel și titanul. Procesul de forjare asigură că aceste materiale mențin omogenitatea și sunt lipsite de porozitate sau incluziuni, ceea ce ar putea servi drept site -uri pentru a iniția coroziune. Unele bare de materiale forjate sunt concepute special pentru a fi utilizate în medii corozive precum industrii marine, chimice sau petrochimie, unde sunt expuse apei sărate, acizi sau alte substanțe chimice agresive. De exemplu, aliajele pe bază de nichel, cum ar fi Hastelloy și Monel, sunt alese pentru rezistența lor superioară de coroziune în medii extrem de acid sau corozive. În plus față de proprietățile inerente ale materialelor alese, pot fi aplicate tratamente post-alimentare, cum ar fi acoperirea de suprafață, electroplarea sau galvanizarea pentru a spori și mai mult rezistența la coroziune. Aceste tratamente formează un strat de protecție peste barele forjate, protejându -le de factori de mediu, cum ar fi umiditatea, sărurile și substanțele chimice industriale, extinzându -și astfel viața de serviciu.
Unul dintre avantajele cheie ale barelor de materiale falsificate este capacitatea lor de a rezista la încărcarea ciclică și ciclismul termic. Procesul de forjare creează o structură de cereale care este uniformă și aliniată, oferind o rezistență excepțională la propagarea fisurilor și eșecul oboselii. Atunci când sunt expuse la stres ciclic - cum ar fi încărcarea și descărcarea repetată care apar la motoarele auto, compresoare și utilaje rotative - barele forjate sunt mai puțin susceptibile să dezvolte fisuri sau fracturi care ar putea duce la eșec. Acest lucru se datorează faptului că materialul are o rezistență și o uniformitate mai mare decât alte materiale, cum ar fi barele turnate sau laminate. În mod similar, ciclismul termic, în care materialele sunt expuse la modificări frecvente și rapide ale temperaturii, nu compromite integritatea structurală a barelor de materiale falsificate în același mod în care ar putea afecta materialele cu structuri de cereale mai puțin rafinate.
