Alegerea procesului de sudare adecvat este crucială pentru menținerea integrității procesate la cald bare pătrate din oțel din aliaj . Selecția unei tehnici de sudare depinde în mare măsură de tipul de aliaj, de aplicația prevăzută și de proprietățile mecanice dorite. De exemplu, sudarea MIG (gaze inerte metalice) este utilizată în mod obișnuit pentru o producție mai rapidă și îmbinarea eficientă a secțiunilor mai groase de oțel din aliaj. Sudarea TIG (Tungsten Inert Gas), pe de altă parte, este adesea preferată atunci când sunt necesare precizie și control, cum ar fi în suduri de înaltă calitate sau critice, unde aspectul și puterea sunt esențiale. Sudarea la stick este o altă opțiune și este adesea folosită pentru versatilitatea sa, în special în aplicațiile exterioare sau grele.
Pregătirea corectă a suprafeței este esențială înainte de sudare pentru a evita introducerea contaminanților care pot slăbi legătura sau poate provoca defecte în sudură. Suprafața barelor pătrate din oțel din aliaj trebuie curățată de orice ulei, rugină, scară de moară sau resturi folosind materiale abrazive sau substanțe chimice. Contaminanții pot duce la fuziunea slabă între materialul de bază și metalul de umplutură, ceea ce duce la articulații slabe sau puncte potențiale de defecțiune. Pentru anumite aliaje, se poate recomanda preîncălzirea oțelului înainte de sudare pentru a reduce riscul de fisurare, în special în secțiuni mai groase. Preîncălzirea reduce diferența de temperatură între zona de sudură și materialul din jur, permițând o expansiune și contracție termică mai controlate.
Introducerea excesivă de căldură în timpul procesului de sudare poate afecta negativ proprietățile mecanice ale oțelului din aliaj procesat la cald, ceea ce ar putea duce la modificări ale microstructurii care pot duce la fragilitate, rezistență redusă sau distorsiune. Este esențial să controlați intrarea de căldură prin reglarea parametrilor de sudare, cum ar fi tipul de curent, tensiunea, viteza de călătorie și electrodul. Utilizarea prea multă căldură poate determina materialul să experimenteze supraîncălzirea localizată, ceea ce duce la formarea de zone mai moi sau la o creștere a tensiunilor reziduale, ceea ce ar putea duce ulterior la deformare sau la fisurare. Cheia este de a utiliza cea mai mică intrare de căldură necesară pentru a produce o sudură puternică, puternică, fără a depăși limitele de temperatură care ar degrada proprietățile aliajului. În mod obișnuit, utilizarea unei tehnici de sudare cu mai multe treceri poate ajuta la controlul mai eficient al intrării de căldură.
După sudură, tratamentul termic post-sudură (PWHT) este adesea necesar pentru a restabili proprietățile mecanice ale zonei sudate, în special pentru aliaje de înaltă rezistență. Procesul de tratare a căldurii, cum ar fi gestionarea stresului sau recoacerea, ajută la reducerea tensiunilor interne care se dezvoltă în timpul procesului de sudare și îmbunătățește ductilitatea și duritatea materialului. Tratamentul post-sudură implică încălzirea componentei sudate la o temperatură specifică și menținerea acesteia la acea temperatură pentru o perioadă de timp înainte de a permite să se răcească încet. Acest lucru ajută la înmuierea materialului, la reducerea fragmentului și la asigurarea faptului că zona de sudură are proprietăți similare cu materialul de bază. PWHT este deosebit de important pentru secțiunile mai groase de oțel din aliaj sau materiale cu aliaj mare, care sunt mai sensibile la fisurarea sau distorsiunea de stres.
Metalul de umplutură trebuie să fie compatibil cu materialul de bază în ceea ce privește compoziția chimică, proprietățile mecanice și caracteristicile termice. Un material de umplere cu o rezistență similară sau mai mare decât aliajul de bază asigură că sudura poate rezista la eforturi similare sau chiar mai mari. Dacă materialul de umplere are o rezistență mai mică, acesta ar putea crea un punct slab în sudură, ceea ce duce la eșec sub sarcină. Materialul de umplere ar trebui să se potrivească cu tipul de aliaj (de exemplu, aliaj scăzut, inoxidabil sau oțel pentru unelte) pentru a asigura proprietățile metalurgice corespunzătoare și pentru a evita probleme precum coroziunea sau fisurarea. De exemplu, utilizarea materialelor de umplere cu o duritate mai mare poate ajuta la îmbunătățirea durabilității generale a sudurii, în special în aplicațiile de încărcare cu stres ridicat sau ciclic.
